Cum vă povesteam, ieri, după ce am ieșit din pădure ne-am trezit față-n față cu CEAȚA. Deasă, rea, potrivnică... Dar nici acum nu ne-am lăsat, eram hotărâți să ajungem la destinație. Ne aflam într-o poiană largă, dar nu vedeam nimic în jur. Auzeam doar o muzică de club, răsunând undeva deasupra noastră. Am făcut un mic popas, în așteptarea ridicării ceței. După câteva minute, am văzut că ne aflam pe un drum larg și aveam de ales între două direcții (în sus sau în jos). După un raționament logic, am pornit în sus. După un timp, drumul larg a devenit, de fapt, o pârtie destul de abruptă și, în combinație cu ceața care nu se despărțea de noi, avântul nostru s-a încetinit.
În răstimpurile în care ceața se îndura să ne arate un crâmpei din peisajul pe lângă care treceam, ne-am luat și punctele de reper. Stegulețe de pe marginea pârtiei (foto 2) și bulinele roșii care indicau că ne aflam pe drumul de vară (foto 3).
După aproximativ jumătate de oră de când am părăsit pădurea, am dat de firele de telescaun (foto 4), de o formă de relief eoliană impozantă (foto 4) și, timp de câteva secunde, am observat cabana "Miorița", de la cota 2000. Ne-am orientat rapid, ca să știm pe unde s-o apucăm, am făcut câteva fotografii - cu conținut minim de ceață - și adversarul nostru a revenit. Ne-am continuat drumul pe traseul de vară și după încă 30 de minute am ajuns la refugiul de lângă stația de telescaun. Vara, orarul este 10:30 - 16:30, acum însă nu era nimeni în zonă. Stația de telescaun era închisă cu lăcate și telescaunele stăteau amorțite și înghețate, la locul lor. Cum ceața nu ne permitea să ne continuăm drumul, ne-am ocupat timpul cu citirea panourilor din zonă. Am aflat că finalizarea construcției serviciului de telescaun s-a încheiat în 2006 și lângă stație există un panou cu toate pârtiile și vârfurile din apropiere. Telescaunul se află la 1920 m. Deci, până la cota 2000 mai erau doar 80 m. Dar în ce direcție s-o apucăm? Nu vedeam nimic în jurul nostru și o grindină tăioasă a început să ne "răsfete" chipurile.
"Autostrada" pârtiei. Din 10 în 10 m, găseam aceste trecători
Neștiind cât timp aveam să mai înotăm în marea cețoasă, Ionuț a pornit spre un punct mai îndelungat de unde a contactat cabanierii de la "Miorița". După scurtă vreme, unul dintre aceștia a strigat după noi și ne-a condus spre cabană, care se află la un minut de poziția noastră. Trebuia să coborâm pe sub telescaune și s-o luăm în stânga, când dădeam de câteva trepte de piatră.
La cabană, am servit un ceai cald (3 lei) și o ciocolată caldă (4 lei) și Ionuț s-a delectat cu tenis de masă (10 lei/oră, dar se poate închiria și jumătate de oră - cum a fost și în cazul nostru). Fiindcă ceața nu se mai risipea, cabanierul ne-a indicat poziția telecabinei, care se află la 50 m deasupra cabanei. Accesul spre telecabină se realizează pe un drum pietruit, iar lângă ea se află cabana "Vârful cu Dor" (1885 m) și postul de salvamont. La cabană, am dat de o forfotă de oameni, care se delectau cu merinde, la restaurant. Trecând prin acesta, am ajuns la telecabina care a fost construită în 1970! O coborâre costă 18 lei, iar dus-întors: 31 lei. Mijlocul de transport pe cablu circulă la ore fixe, iar noi ne-am urcat la 14:15. Telecabina circulă până la cota 1400, de acolo până în Sinaia se poate lua telegondola. Până la cota unde ne aștepta mașina am făcut aproximativ 10 minute, iar pe jos, vara, am fi făcut 1 - 1,5 ore. Din păcate, superbul peisajul care se deschidea sub telecabină a rămas de admirat vara, pentru că acum nu se vedea absolut nimic! (vezi ultima fotografie)
În plan îndepărtat - refugiul de la telescaun
Per total, am avut parte de o adevărată aventură, pe care promitem s-o repetăm la vară.
Pro și Contra pentru parcurgerea traseului pe timp de iarnă:
(+) peisaj superb (dacă ai noroc să nu dai de ceață)
(+) cabanieri amabili
(+) condiții excelente la ambele cabane (la "Miorița" toaleta arăta chiar mai bine decât în multe altele din București!)
(+) traseu circulat de turiști (ai de la cine să ceri sugestii și informații, uneori prețioase. Duminică ne-am întâlnit cu cel puțin 3 cupluri de excursioniști care coborau spre 1400; noi eram singurii care urcau spre 2000)
(-) dificil iarna
(-) inexistența surselor de apă
(-) vreme schimbătoare
MUST HAVE: bocanci impermeabili, bețe de sprijin, apă, mâncare, haine groase (deși acum nu am suferit de frig, dacă la cota 2000 ar fi bătut un vânt aprig, aveam nevoie și de căciulă și de mănuși)
Foto: geekalerts.com
