După ce ne-am odihnit, a trebuit să ne gândim că se face destul de târziu și că trebuie să ne întoarcem spre mașina care ne așteaptă, răbdătoare, la cabana Gura Diham. Dar de ce să ne întoarcem pe același traseu? Ei bine, am urmat traseul spre cabana Poiana Izvoarelor (1455 m), care trecea pe la Pichetul Roșu (o poieniță unde se bifurcă trei trasee).
După câțiva metri de mers, ne-am întâlnit cu un timișorean poreclit "Moțu". Un domn la vreo 60 de ani, care se afla la Pârâul Rece de trei săptămâni. Primind tratament pentru nevroză, la sanatoriul de la Pârâul Rece, excursionistul nu pierdea timpul. De când era în zonă, colinda munții și, astfel, ne-a oferit informații prețioase în legătură cu traseul nostru. În fiecare dimineață, lua micul dejun, apoi pornea la drum. Rata prânzul, dar se întorcea la cină (pe la ora 18), cu forțe proaspete și cu un bagaj de amintiri consistent. Laudele noastre sincere pentru un pensionar activ!
De la Diham până la Poiana Izvoarelor faci cam o oră, iar de la Pichetul Roșu mai ai 10 min. Ajunși la cabană, am făcut un scurt popas pentru a admira poiana, dar și panorama spre Munții Baiului. Dar răgazul ne-a fost întrecut de lătratul unor dulăi destul de fioroși așa că am pornit la drum, fără a mai apuca să imortalizăm cabana. Dar, ca să îți hrănim curiozitatea, adăugăm o imagine de pe carpati.org.
Până la Gura Diham parcurgi un traseu abrupt, timp de 45 de minute, iar la un moment dat te intersectezi cu prima bifurcație pe care ai întâlnit-o la dus. La cabana Gura Diham, forfota de dimineață a apus, doar câteva mașini mai ocupau parcarea. Ne-am întors pe același drum hurducăit, lăsând în urma noastră o duminică perfectă, în care ne-am reîncărcat bateriile și ne-am delectat cu niște imagini care ne vor rămâne, mereu, în amintire.
0 comments:
Post a Comment