Acasa la fanul absolut al copilariei

Într-un cartier al orașului Târgu Neamț, cândva ființând ca satul Humulești, s-a născut o personalitate care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Ion Creangă. Sărac, dar fericit, năzbâtios, dar cu aspirații înalte - copilul Creangă a rămas în memoria oricărui adult care-și amintește, cu nostalgie, de cea mai frumoasă perioadă a vieții (o vreme în care totul îți părea posibil, în care grijile te ocolea și în care aveai, non stop, zâmbetul pe buze). 

Bustul din grădina casei memoriale din Humulești

Dacă musulmanii trebuie să ajungă, cel puțin o dată în viață, la Mecca, așa ar fi trebui ca fiecare român să ajungă, cel puțin o dată, la casa memorială a lui Ion Creangă. Oricine a trecut prin școală nu a uitat de "Nu știu altii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi salta și acum inima de bucurie!". 

Portretul scriitorului, photocredit: cinemagia.ro

Dacă vii la Humulești, toate amintirile evocate de Creangă în pasajul anterior se trezesc la viață. Vezi cuptorul, vatra, chiucurii preferați ai pisicilor... Și te întrebi unde au "fugit" toate plăcerile copilăriei, acum, când ești la vârsta maturității? De ce nu te mai bucuri de aceleași mici lucruri nevinovate și te stresezi, uneori, inutil? Chiar, de ce? Nu știi... Dar cum spunea un alt mare român, Constantin Brâncuși, ("Când nu mai suntem copii, suntem deja morți") ar trebui să ne gândim că, de fapt, am rămas niște copii. Ne bucurăm de o prăjitură sau o ciocolată, la fel ca niște copii, ne dorim cadouri și încă mai sperăm că există Moș Crăciun, adorăm să ne jucăm (jocuri de societate, pe calculator sau jocul seducției) și ne alintăm sau facem mofturi... DA, suntem copii și vom rămâne așa! Și trebuie să ne mândrim cu asta. 

 Sfoara cu motoceii la capăt, distracția pisicilor

INFORMAȚII IMPORTANTE: 

* Casa a fost construită în 1830, de către Petrea Ciubotariul, bunicul marelui povestitor, şi a fost amenajată ca muzeu în anul 1951.

* În anul 1937, prin grija istoricului Nicolae Iorga, construcția a fost restaurată.

* Adresa: strada Ion Creanga, numarul 8

* Programul de vizitare: zilnic: 9-17 (octombrie - martie); 10-18 (aprilie - septembrie). Luni: închis.

Liniste...

În viața agitată pe care o trăim, galopând printre praf, claxoane și stres, uităm să profităm de bucuria de a trăi. Dacă evadezi dintre betoanele gri ale marilor orașe și te refugiezi într-un colț de lume "mai pașnic", oprește-te și ascultă glasul vântului. El îți va spune povești nebănuite despre eroi necunoscuți și îți va mângâia chipul călit de poluare. Așează-te pe o bancă și închide ochii. Lasă-te purtat de simțuri și respiră adânc. Treptat, vântul va înceta să deapene amintiri culese de peste mări și țări, în periplul său anevoios și necontenit. Pe nesimțite, o liniște magică te va înconjura. Deschide ochii și privește în jurul tău. 

Drumul spre NICĂIERI

Observă frunzele plăpânde care sunt dependente de crengile copacilor, aruncă-ți privirea în jos, spre pietrele de sub picioarele tale sau atinge lemnul băncii pe care stai. Te vei umple de energia necesară să supraviețuiești în "jungla" urbană. Apoi, ridică-te și rămâi nemișcat. Privește spre orizont și gândește-te ce se ascunde în spatele lui: câți oameni, ca și tine, privesc, în același moment, spre linia demarcației dintre pământ și cer? Poate niciunul. Poate mulți. Nu vei știi. Dar vei zâmbi  și totul va părea o joacă de copii. Și poate chiar este, dar nu-ți va păsa. Te vei întoarce în oraș și acolo vei fi mai presus de restul. Vei fi altfel: mai deschis, mai liniștit, mai tolerant, mai vesel...

 Primul popas

Cetatea Alba Iulia,"scaldata" de razele soarelui de iulie

Intampinati de mesajul: "Drumurile pe care se nasc legende nu sunt asfaltate"(anunt publicitar pentru Raliul Sibiului), postat la intrarea in cetate, am pasit increzatori pe lespezile care ardeau de soare. Proaspat renovata, fortareata unde s-a semnat actul Unirii din 1918 ne-a impresionat intr-un mod placut. Indrumati de strajeri frumos costumati, am vizitat o cetate invadata de turisti straini, care exclamau aproape la fiecare pas: "Wow, amazing... Awesome". La Alba, ai ocazia sa lupti chiar tu pentru apararea acesteia. Ostasii iti predau armele lor, pe care le poti "utiliza" pentru imortalizarea unor amintiri unice. De asemenea, tunurile, pasajele secrete, camera de tortura iti ofera alte oportunitati de a razbi intr-un razboi imaginar. Celula lui Horea (prietenul lui Closca si Crisan a fost intemnitat aici) si reconstituirea spanzuratorii iti dau fiori pe sina spinarii, dar esti readus imediat la realitatea cotidiana de acordurile muzicale ce se raspandesc de la o nunta ce are loc in Apulum. Da, intr-o superba cladire a cetatii (Sala Templierilor) poti sa-ti petreci cea mai frumoasa zi din viata ta. Contra cost, evident...dar, sincer, nu-i asa ca merita toti banii?

             In fundal, turnul catedralei catolice; in prim plan-bustul lui Avram Iancu

Poarta fastuoasa, la intrare in catedrala ortodoxa

Sedinta foto, pe scarile catedralei catolice

Statuia lui Mihai Viteazu

Intrare spre camera de tortura

Camera de tortura

Spanzuratoarea

Ustensilele calaului

Instantaneu de sub pod

Primul post, prima poveste

Am "deschis" acest "magazin" de amintiri din multe motive. Pe de o parte, pentru ca iubim Romania si tot ce are legatura cu ea. Cum turismul national nu sta prea bine, incercam sa-i aducem o mana de ajutor. Alt motiv? Pentru ca iubim sa calatorim si pentru ca amintirile sunt cea mai de pret comoara a noastra.

Ne dorim ca acest blog sa fie ca un roman plin de povesti fantastice, cu care numai tara noastra e in stare sa se mandreasca. Poate acum sunteti sceptici, dar speram ca in timp va vom convinge de contrariu.

Vom posta destul de des, asa ca fiti cu ochii pe noi!

P.S. Prima imagine: pentru a va demonstra cat de frumoasa e ROMÂNIA!

Am realizat acesta superba imagine anul trecut, pe o culme de pe drumul ce leaga statiunea Slanic Prahova de DN 1 A, langa Muntele de Sare.