Liniste...

În viața agitată pe care o trăim, galopând printre praf, claxoane și stres, uităm să profităm de bucuria de a trăi. Dacă evadezi dintre betoanele gri ale marilor orașe și te refugiezi într-un colț de lume "mai pașnic", oprește-te și ascultă glasul vântului. El îți va spune povești nebănuite despre eroi necunoscuți și îți va mângâia chipul călit de poluare. Așează-te pe o bancă și închide ochii. Lasă-te purtat de simțuri și respiră adânc. Treptat, vântul va înceta să deapene amintiri culese de peste mări și țări, în periplul său anevoios și necontenit. Pe nesimțite, o liniște magică te va înconjura. Deschide ochii și privește în jurul tău. 

Drumul spre NICĂIERI

Observă frunzele plăpânde care sunt dependente de crengile copacilor, aruncă-ți privirea în jos, spre pietrele de sub picioarele tale sau atinge lemnul băncii pe care stai. Te vei umple de energia necesară să supraviețuiești în "jungla" urbană. Apoi, ridică-te și rămâi nemișcat. Privește spre orizont și gândește-te ce se ascunde în spatele lui: câți oameni, ca și tine, privesc, în același moment, spre linia demarcației dintre pământ și cer? Poate niciunul. Poate mulți. Nu vei știi. Dar vei zâmbi  și totul va părea o joacă de copii. Și poate chiar este, dar nu-ți va păsa. Te vei întoarce în oraș și acolo vei fi mai presus de restul. Vei fi altfel: mai deschis, mai liniștit, mai tolerant, mai vesel...

 Primul popas