Ziduri singuratice. Atat a mai ramas din Cetatea Soimos

Ianuarie 2011. Ora 8 a.m. Lângă Lipova, satul Șoimoș este încă "adormit". Localnicii d-abia se dezmorțesc și își ridică privirea spre eternul "paznic" al comunității: cetatea de pe Cioaca Tăutului. Din spatele zidurilor întunecoase, soarele își îndreaptă razele peste pământul bătătorit din vale. Un cocoș își "drege" glasul și anunță apariția unei mașini, care se oprește în parcarea din fața restaurantului "Miri". Din vehicul coboară doi tineri: o fată și un băiat. Din automobil au scos un aparat foto și o sticlă cu apă, pe care le iau cu ei. Traversează DN 7 și se îndreaptă spre dealul pe care e "cocoțată" fortăreața. Încep urcușul extrem de abrupt... Se opresc câteva minute pentru a admira panorama care se "deschide" asupra satului. În stânga lor, orașul Lipova începe să freamete de acțiunea cotidiană. Jos, din satul Șoimoș urcă spre cer vălătuci de aburi, din hornurile caselor. În dreapta, pădurea protejează, ca o mantie călduroasă, drumul principal al așezării.

După un urcuș susținut de 15 minute, tinerii ajung la "poarta" cetății. Cer vântului, singurul "gardian", permisiunea de a păși în "inima" fortificației. Din aripa stângă, ei remarcă o nouă panoramă spre drumul național și Mureșul, care curge lin pe lângă șosea. Mașinile "mănâncă" din asfalt, impasibile la monumentul care le veghează. Mai la dreapta, o arcadă din piatră încadrează un tablou de basm: în centrul imaginii două turle ascuțite se înalță spre cer - este bazilica "Maria Radna", loc de pelerinaj pentru catolici din întreaga lume.

După alte minute de explorat, cei doi își iau rămas bun de la cetatea care și-a primit numele după activitatea care i-a adus faima în Evul Mediu: creșterea șoimilor. Ei coboară dealul încă înghețat de "nemilosul" frig de peste noapte și privesc, pentru ultima oară, în spatele lor, spre zidurile atât de vechi. Cândva, ele adăposteau comori legendare. Din spatele zidurilor se auzea "forfota" unui bal și pașii domnițelor care dansau la brațul pretendenților de origine nobilă. După ziduri - bogăție, în vale - sărăcia țăranilor. Acum, rolurile s-au inversat: nobilimea a apus demult și poveștile ei sunt uitate, dar umilele suflete care visau la viața îmbelșugată a stăpânilor lor au supraviețuit și încă își duc existența simplă, dar fericită. Ei trăiesc, cetatea a murit demult.

Vedere "aeriană"

Photo credit: www.cetatesoimos.ro

Fortăreața lui Vlad Țepeș, "chin" măsurat în 1480 de trepte

Una dintre cele mai frumoase și, deopotrivă, înfricoșătoare cetăți ale României îi aparține temutului domnitor faimos pentru ferocitatea sa. "Cocoțată" pe un vârf de deal, fortăreața Poenari îți "deschide" drumul spre mai cunoscutul Transfăgărășan. Dacă DN 7C este relativ accesibil, pentru turiști, ruina lui Țepeș este ocolită de majoritatea excurșioniștilor. Nu, pentru că nu ai avea ce să vezi! Nu, pentru că te-ar înfiora într-atât încât să nu-ți iei inima în dinți ca să-i descoperi misterul. Nu! Pentru că, pentru a ajunge la ea, trebuie să "escaladezi" 1.480 de trepte, care străbat o pădure întunecată. Brrr! 

Vă asigurăm că tot efortul va merita! Priveliștea pe care o veți admira printre tenebroasele ziduri ale cetății va fi o imagine pe care nu o veți uita niciodată... Oricum, vă sfătuim să nu uitați că vă aflați în casa "Țeposului". Așa că, aveți grijă să nu fiți "furați" de panorama impresionantă și să vă uitați, din când în când, în spatele vostru, pentru a vă asigura că domnitorul nu vă urmărește din negura vremurilor...

Sighişoara...pururea frumoasă

Cetatea de pe malul Târnavei Mari se "trezeşte" într-o nouă zi obişnuită. Casele colorate îi "salută" pe turişti, pavajele dinspre fortăreaţă freamătă sub paşii curioşilor, iar turnul anunţă că este oră fixă. Pentru câteva secunde, întreaga suflare amuţeşte şi ascultă înmărmurită gongul acestuia. Apoi, când momentul magic încetează, fiecare îşi vede de treabă lui şi noi... ne-am văzut de pozat şi admirat. 

Turnul cu ceas

 Detaliu la turnul cu ceas