Credinta a poposit la poalele Fagarasului

"Doamne, ce frumoasă e România!", am exclamat imediat după ce am cotit stânga de pe DN 1, la aproximativ 1 km de la ieșirea din Perșani. O priveliște de neimaginat ni se deschisese în fața ochilor: Munții Făgăraș, "îmbrăcați" într-o mantie albă, de zăpadă, străluceau feeric sub razele soarelui unei zile de marți, 26 aprilie. Vreme de 5 km ne-am tot minunat si am surprins cateva fotografii (vezi primele două). Apoi, a trebuit să ne trezim, să parcăm mașina lângă alte cinci, într-o parcare de la poalele unei păduri. Ajunseserăm la destinație: complexul Șinca Veche.

Așezământul de la Șinca Veche este un loc unde controversele, legendele și superstițiile se împletesc armonios  între o grotă săpată-n stâncă și o mănăstire de data relativ recentă. Astăzi, vom vorbi despre grotă.

Vechi de aproximativ 7.000 de ani! sau doar din 1742, "Templul Ursitelor" ridică multe semne de întrebare: De când datează, cu adevărat, grota? De ce există, în interior, două altare? Este un așezământ păgân sau nu? A fost construit de aceeași civilizație ca cea căreia îi este atribuit "Templul Alb", din Insula Șerpilor? Chiar ți se schimbă destinul dacă intri aici? s.a.

Noi aflasem, din întâmplare, prin intermediul unei căutări pe internet, despre acest loc care, după spusele istoricilor, ar fi unic în lume. Pe site-ul sincaveche.ro (vezi imaginea de mai jos) am pătruns, virtual, într-un tur al grotei și imaginile ne-au fascinat imediat. Ne-am jurat s-o vizităm cât mai repede. Și marți, dorința ni s-a îndeplinit. 

De la parcarea de care amintem mai sus, urci un minut-două pe o scară de lemn săpată-n pământ. Ajungi în fața unei prelate imense și gri, hidoase chiar, care la bază are o mică despărțitură. Pe acolo se intră. Cum pășești în semiobscuritatea din interior, un val de răceală și un aer umed te învăluie. În stânga - un altar cu câteva icoane și lumânări. În dreapta, un panou care vorbește despre proiectele din zonă. În față - un fel de hol, unde, deasupra sa, se deschide o gaură. Aceasta și deschizătura de la intrare sunt singurele locuri pe unde pătrunde lumina. În dreapta acelui hol, o ultimă nișă și, în capătul ei, un al doilea altar. Aici se află o singură lumânare. Deci, rămâne să calculăm și să ne întrebăm: 2-3 lumânări la primul altar+1 la cel de-al doilea+lumina din gaura din acoperiș+fâșia de lumină de la intrare. Iluminare imposibilă pentru toată grota. Și totuși, nu orbecăi ca un orb - este lumină suficientă! De unde provine ea, atunci? O nouă întrebare din seria celor fără răspuns.

Intrarea

 Gaura care perforează acoperișul

Ce am mai aflat despre acest loc tainic? Iată: Șinca Veche apare în acte începând cu secolul al XII-lea și este cunoscută, pe lângă numeroasele vestigii arheologice încă nevalorificate, grație istoricului și filologului român Gheorghe Șincai, a cărui famile își are rădăcinile aici (sursa: crestinortodox.ro). 

Acolo, la horn, când intră razele de lună prin el: dacă stai în lumina razelor și te gândești, se împlinesc ursitele. Se mai zice că, uneori, apare înăuntru, în templu, o fată. Ca o umbră, așa, ca o părere. O fată tânără, în alb. Nu zice nimic, stă și tace, se roagă, eu știu? Dacă o vezi pe fata în alb și te rogi ei, poți să schimbi ursita, ce ți-e scris în Cartea din Ceruri. D-aia îi mai zice și Templul Ursitelor. De trei ori pe an poți să-ți schimbi ursita: de Sântgeorgiu, la Lăsata Secului de Paști și de Schimbarea la Față (sursa: Moș Toader, revistafelicia.ro).

Primul altar

Al doilea altar 

Izvorul "Buna Vestire", din fața grotei 

Badminton si vin, la salina Ocnele Mari (II)

În momentul în care am pășit pe lespedea umedă, un miros înțepător ne-a gâdilat nările. După ce te obișnuiești cu el, nici nu-l mai simți. În spatele ușii din episodul se ieri se află, de fapt, salina. De aici, vizitarea se realizează pe jos, pe cont propriu, fără ghid sau alt ajutor de factură omenească. Dar, pentru a evita confuziile și/sau eventualele rătăciri, putem urmări mini-indicatoare postate la fiecare răspântie. Spațiul amenajat în scop turistic și terapeutic este impresionant (20.000 mp), dar spre deosebire de alte surate "săroase" înălțimea camerelor este de doar 8 m. 

Vagonet de mină

În primii metri de lângă ușa de intrare se găsesc câteva exponate cu produse care s-au fabricat și încă se mai fabrică care au ca materie primă sarea din salinelor României. În apropiere, se află un magazin cu suveniruri. Mergând mai departe, găsești în partea stângă câteva nișe în care s-au amenajat mășuțe și scaune, din bușteni, unde te poți odihni în voie. Lângă fiecare nișă se află panouri care evocă istoria locurilor, iar în celelalte încăperi ale salinei se găsesc panouri cu maxime despre viață, care te îndeamnă la introspecție și meditație, sau cu strofe legate de celebra băutură a lui Bachus. Da, despre vin! Dar ce să caute poezii despre vin într-o salină? Ei bine, la Ocnele Mari funcționează o cramă cochetă, în care sunt expuse o multitudine de sticle de vin, într-un decor rustic în care exponatele pot fi consumate. Aviz amatorilor: în aerul lipsit de alergeni al salinei te poți ameți ușor!:D

 

Ineditul nu se oprește aici. Un cinematograf improvizat este disponibil pentru cinefili, dar la momentul vizitării noastre nimeni nu se "încumetase" să urmărească "Aventurile lui Tom și Jerry", producția care aștepta apăsarea butonului "play" de la DVD-playerul din fața ecranului. 

"Alcoolicii" și "consumatorii de popcorn" vor vizita, cu siguranță, salina. Dar ce se întâmplă cu credincioșii? Administratorii au rezervat și pentru ei un loc special: o capelă spațioasă, cu toate "dotările" necesare (altar, catapeteasmă, icoane). Fie că ești ortodox sau nu, un moment de reculegere în fața locului sfințit este binevenit. Lângă capelă se aude un susur de apă și când te apropii de sursa "zgomotului" lin observi o mică băltoacă, care adăpostește, în centrul ei, o "insulă" de sare. Pe acea insulă se află o moară, iar lângă moară - o babă. Baba nu e vie, e obiect de decor, dar peisajul static este dinamizat de moara care funcționează fără întrerupere.

CONTINUAREA...ÎN EPISODUL DE MÂINE