Badminton si vin, la salina Ocnele Mari (II)

În momentul în care am pășit pe lespedea umedă, un miros înțepător ne-a gâdilat nările. După ce te obișnuiești cu el, nici nu-l mai simți. În spatele ușii din episodul se ieri se află, de fapt, salina. De aici, vizitarea se realizează pe jos, pe cont propriu, fără ghid sau alt ajutor de factură omenească. Dar, pentru a evita confuziile și/sau eventualele rătăciri, putem urmări mini-indicatoare postate la fiecare răspântie. Spațiul amenajat în scop turistic și terapeutic este impresionant (20.000 mp), dar spre deosebire de alte surate "săroase" înălțimea camerelor este de doar 8 m. 

Vagonet de mină

În primii metri de lângă ușa de intrare se găsesc câteva exponate cu produse care s-au fabricat și încă se mai fabrică care au ca materie primă sarea din salinelor României. În apropiere, se află un magazin cu suveniruri. Mergând mai departe, găsești în partea stângă câteva nișe în care s-au amenajat mășuțe și scaune, din bușteni, unde te poți odihni în voie. Lângă fiecare nișă se află panouri care evocă istoria locurilor, iar în celelalte încăperi ale salinei se găsesc panouri cu maxime despre viață, care te îndeamnă la introspecție și meditație, sau cu strofe legate de celebra băutură a lui Bachus. Da, despre vin! Dar ce să caute poezii despre vin într-o salină? Ei bine, la Ocnele Mari funcționează o cramă cochetă, în care sunt expuse o multitudine de sticle de vin, într-un decor rustic în care exponatele pot fi consumate. Aviz amatorilor: în aerul lipsit de alergeni al salinei te poți ameți ușor!:D

 

Ineditul nu se oprește aici. Un cinematograf improvizat este disponibil pentru cinefili, dar la momentul vizitării noastre nimeni nu se "încumetase" să urmărească "Aventurile lui Tom și Jerry", producția care aștepta apăsarea butonului "play" de la DVD-playerul din fața ecranului. 

"Alcoolicii" și "consumatorii de popcorn" vor vizita, cu siguranță, salina. Dar ce se întâmplă cu credincioșii? Administratorii au rezervat și pentru ei un loc special: o capelă spațioasă, cu toate "dotările" necesare (altar, catapeteasmă, icoane). Fie că ești ortodox sau nu, un moment de reculegere în fața locului sfințit este binevenit. Lângă capelă se aude un susur de apă și când te apropii de sursa "zgomotului" lin observi o mică băltoacă, care adăpostește, în centrul ei, o "insulă" de sare. Pe acea insulă se află o moară, iar lângă moară - o babă. Baba nu e vie, e obiect de decor, dar peisajul static este dinamizat de moara care funcționează fără întrerupere.

CONTINUAREA...ÎN EPISODUL DE MÂINE

Constanța, orașul contrastelor

În prima zi din 2011, ne-am gândit să "tragem" o fugă până în cel mai mare port de la Marea Neagră. Cum ne aflam doar la 20 km distanță, în Eforie Nord, ideea nu a părut deplasată. Așadar, ne-am urcat în primul tren și după un sfert de oră am coborât într-una dintre cele mai moderne gări din România. La prima vedere, arată ca un terminal de aeroport (cafenele, magazine, farmacie, florărie, agenție de turism, iar istoricul orașului este afișat pe pereți, grație brand-ului "Timișoreana"). La o a doua privire, prima impresie se consolidează. Un indicator ne îndeamnă să o luăm spre dreapta, spre cinematograful din interiorul gării! Da, ai citit bine: în gară există chiar două cinematografe (ne-am documentat pe stirileprotv.ro), dar care încă așteaptă investitori.

După uluirea evidentă pe care am simțit-o, am ieșit din incintă și ne-am îndreptat spre centru. Aici, ca și în alți ani în care am vizitat zona, nimic nu s-a schimbat. Poate lucrurile chiar s-au înrăutățit. Case vechi, adevărate monumente istorice, sunt "ornate" cu bulina roșie specifică atenționării de pericol seismic, afișe cu "Atenție! Cade tencuiala" înlocuiesc bannerele publicitare. Geamurile lipsă și pereții scorojiți completează peisajul dezolant. Între atâtea degradări, se ivește anemic Moscheea Mare și Biserica Catolică, ultima fiind "îngropată" între clădirile construite în jurul ei. Apoi, deodată, peisajul se schimbă. Valurile mării încep să se audă, glasurile turiștilor învăluie atmosfera și Cazinoul înfrumusețează faleza constănțeană. 

După câteva minute, ne întoarcem între clădirile care își plâng ultimele zile, ca apoi să ne trezim în fața mall-ului  "Tomis": luxos, plin de viață... Categoric, Constanța ar trebui să-și schimbe numele în "Contrasta", municipiul contrastelor.

Lupoaica atotprezentă în fiecare oraș

 În plan apropiat, statuia lui Ovidiu - din piața cu același nume -, în plan îndepărtat Moscheea Mare

Detaliu de pe Muzeul de Istorie

 Biserica Catolică

 Cazinoul

Promenadă lângă Tomis Mall