Spiritul Alpilor se simte în Sinaia

Duminica trecută, după ce am coborât din telecabină și am ajuns la poalele maiestuoșilor Bucegi, foamea și-a făcut simțită prezența. La sugestia unui coleg de muncă de-al lui Ionuț, ne-am îndreptat spre primăria din Sinaia și am luat-o pe strada de vis-a-vis. La nici 10 m, am ajuns la destinația indicată: restaurantul "Snow".  

În interior

La început sceptică (n.r. Anda; numele restaurantului mi se părea banal și din afară nu arată foarte atractiv), după ce am deschis ușa de la intrare și am făcut primul pas în interior - am rămas cu gura căscată. Nu mai eram în România! Spiritul Alpilor poposise în Sinaia. 

Doi chelneri (o femeie și un bărbat - fie vorba între noi: nu au făcut discriminare), îmbrăcați în portul tradițional austriac, te invită să te așezi la mesele de lemn cu fețe de masă roșii. Înainte să te așezi, te oprești. Parcă nu-ți vine să strici o operă de artă cu posteriorul tău. Fiecare scaun are același model floral pictat, extrem de bine realizat și viu colorat (vezi următoarea fotografie). 

Zonele din restaurant sunt despărțite de paravane albe, tot din lemn, iar într-un colț observi o etajeră cu trofeele primite de locație pentru rafinament și profesionalism. În altă parte, remarci o cămară improvizată cu borcane cu murături și zacuscă (vezi următoarea fotografie). Pe pereți, îți zâmbesc tablouri cu gust și schițele lor, în creion. La baza pereților se află diferite obiecte de decor (de artizanat sau nu) care întregesc o atmosferă occidentală. Aceeași ambianță plăcută este completată de lumina caldă care se revarsă din lămpi albe, care au în centru tot un motiv floral. 

Deși prețul preparatelor (care, îți garantăm, sunt gustoase) nu este dintre cele mai accesibile din câte am găsit, el se mulează pe piața din valea Prahovei; atmosfera alpină din restaurant îți garantează o petrecere extrem de plăcută și relaxantă a timpului liber. Cu siguranță, vom reveni!

La intrare

Meniu:

Produs - Preț (în RON)

.......................................

apă plată - 5 

ciorbă de burtă/văcuță - 10

ciorbă de fasole cu ciolan afumat - 8,5

supă de pui cu fidea - 8

clătite cu ciolcolată - 7

chifle - 0,6/buc

Pepsi 500 ml - 6

cafea expresso 50 ml - 7

Timișoreana 500 ml - 4

ardei uite - 1

smântână 100g - 4,5

etc.

Semnătura de pe bonul tipizat: "Vă mulțumim. Vă mai așteptăm! Considerați din partea casei orice produs scris cu pixul"

Inceput de primavara, in parcul Bordei

În București, pe bulevardul Aviatorilor, vis-a-vis de celebrul Herăstrău se află o zonă verde extrem de controversată. Acum câțiva ani, aici se strângea o mulțime de oameni care milita pentru salvarea spațiului și știrile cu acest parc țineau prima pagină a ziarelor. Vorbim despre Parcul Bordei, care ajunsese proprietatea omului de afaceri Costel Constanda. Un nume cu rezonanță carageliană, care făcea schimb de terenuri cu Primăria Bucureștiului. După scandalul imens și lacrimile vărsate pentru redarea parcului în circuitul turistic, totul s-a rezolvat cu despăgubirea lui Constanda, printr-un teren în Satul Francez, pe Șoseaua Nordului la nr. 114-140.

De atunci parcul a înviat și curioși să vedem cum arată o "vedetă", ne-am plimbat, sâmbăta trecută, pe aleile sale.   Soarele ne-a călăuzit pașii pe asfaltul care desparte răsadurile unde înfloriseră florile. Am "testat" băncile și rezultatul ne-a mulțumit: erau solide și comode. Am vizitat insulița din mijlocul parcului, traversând un podeț arcuit. Pe insuliță s-a amenajat o mini-zoo, care vara adăpostește trei feluri de păuni. Week-end-ul trecut, grădina zoologică era pustie. Dar nu ne-am demoralizat. Am remarcat bustul lui Marin Preda și lângă acesta - un copac ce ieșea în evidență, asemănător cu pinuș negru de Banat. Poate chiar acest tip de arbore era, dar niciun panou sau botanist amator nu se afla lângă acesta, pentru a ne lămuri. Două locuri de joacă frumos amenajate întregesc peisajul. Noi ne-am simțit bine aici și ceilalți plimbăreți, destul de numeroși, păreau la fel de încântați de o ieșire în aer liber în parcul devenit celebru în urma unui scandal intens mediatizat. 

 Marin Preda (1922 - 1980)

În centru - probabil, pin negru de Banat 

Castelul Stubenberg, uitat pe harta nepasarii

Dacă vii din Satu Mare și te îndrepți spre Oradea, pe DN 19 (E 671), probabil nu ai altceva de făcut decât să te uiți pe geamul mașinii în care te afli. Și foarte bine faci! Fiindcă vei ajunge în Săcueni, unde un castel "mâncat" de buruieni, dar mai ales de nepăsare, te va teleporta în secolul XIX, când fala sa se răspândise în întreaga Transilvaniei. 

Atunci când am poposit în orașul amintit mai sus și am zărit castelul, nu știam de existența lui. Surpriza descoperirii unui nou edificiu arhitectural ne-a umplut gândurile de curiozitate. Din păcate, nu cunoaștem decât câteva cuvinte în limba maghiară așa că plăcuța de la poarta clădirii nu ne-a ajutat să elucidăm misterul în privința numelui castelului. Dar o dată ce curiozitatea ți s-a infiltrat, nemiloasă, în adâncul gândurilor tale, ea nu va pleca până când nu a fost satisfacută. 

Acasă, ne-am consultat "oracolul" atotștiutor. Pentru cei care nu-l cunosc, vi-l prezentăm pe domnul Google. Sau doamna... El/ea știe tot, cel puțin la prima vedere. Căutând termenii "conac sacueni", ni s-a afișat un singur rezultat demn de luat în seamă, cel al primăriei orașului. La pagina "Istoric" am aflat ce ne interesa. Îți oferim și ție câteva crâmpeie, care merită amintite: "Dorogi Peter a fost primul care a construit un castel, în locul actualului liceului. În anul 1399, regele Sigismund donează domeniul Săcuenului familiei Zolyomi din Albiș. [...] Războiul țărănesc condus de Dozsa Gyorgy din 1514 va afecta și Orașul Săcueni: este distrusă biserica gotică construită în 1470, castelul nobiliar, sunt uciși mai mulți membrii al familiei Zolyomi. [...] Mai târziu, domeniul Săcueni a revenit principelui II Rakoczi Ferenc. În consecință, toată Valea Ierului s-a alăturat luptei de eliberare condusă de principele. După înfrângerea luptei de eliberare, stăpânii domeniului au devenit austriecii: J. Dietrichstein, consilier imperial al cărui fiu J. Dietrichstein Junior a înălțat, în stil baroc, biserica romano-catolică și aripa sudică al castelului din localitate între anii 1750-1760. Din 1830 domeniul intră în posesia grofilor Stubenberg care dezvoltă în continuare viața economică a localității" (sursa: sacueni.ro). 

photocredit: historia.ro

Aici se impun câteva precizări. În primul rând, se observă că numele care a dăinuit peste secole este cel al ultimei familii care l-a avut în stăpânire. În al doilea rând, pentru cei care nu sunt familiarizați cu istoria transilvăneană, titulatura de "grof" se referă la marii latifundiari maghiari, un fel de Gigi Becali din perioada existenței Austro-Ungariei. Câteva familii de grofi care ne-au lăsat moștenire majoritatea castelelor din România sunt: Bethlen, Rakoczi, Banffy, Kendeffy, Teleki, Kemeny, Beldi, Mikes, Apaffy s.a. Aceste familii merită toată considerația noastră, fiincă fără aportul lor România ar fi mult mai săracă în obiective turistice. Cele mai multe castele și domenii pe care le putem vizita și azi sunt cele pe care le-au avut Bethlenii. Cel mai celebru membru al clanului este Gabriel (Gabor) Bethlen (vezi foto 2), cel mai apreciat principe al Transilvaniei, care a avut un rol important în Războiul de 30 de ani. De asemenea, important de menționat este faptul că a visat să devină un al doilea Mihai Viteazu (să unească Transilvania cu Moldova și Muntenia), iar casa sa memorială poate fi vizitată în localitatea Ilia (județul Hunedoara). Mai multe informații, AICI.

Și iată cum pe firul povestirii ne îndepărtăm de subiectul nostru. Deci, să revenim. După prima căutare googălicească, care s-a soldat cu un unic rezultat, am încercat "castel sacueni". Ei bine, a doua "rundă" s-a fructificat în trei-cinci rezultate, de unde prezentăm câteva imagini pe care noi nu le-am putut surprinde la fața locului. 

Photocredit: dreamdestinations.ro, cetate.romportal.ro

Ce am aflat și ne-a bucurat a fost faptul că, deși în prezent castelul se află departe de imaginea sa originală și zace în uitarea autorităților, nu a fost uitat de oamenii care apreciază frumusețea unor bijuterii arhitecturale. Proiectul "Castel în Transilvania" (detalii AICI) își propune să readucă "zâmbetul" pe fațada pierdută în negura vremurilor a castelelor din zonă. În lista monumentelor care pot fi salvate se află și Stubenberg. Oare va avea vreo șansă să reajungă la măreția de altădată?

Oradea, sub "asediul" întunericului

Un detaliu al Palatului "Vulturul Negru"

  

 Biserica cu lună

 Primăria și turnul ei

 Turnul primăriei și reflexii în Crișul Repede

Început de iarnă, la Cluj-Napoca

Anul trecut, pe vremea asta, ne plimbam prin orașul de sub Dealul Feleacului. O localitate modernă, îmbinată armonios cu tradiția și care a dat țării o campioană în fotbal, ne-a fermecat în puținele ore petrecute aici.

Vedere din bastion

 Statuie Sfântu Gheorghe

 Catedrala ortodoxă

 Teatrul

 Primăria

Catedrala catolică "Sfântul Mihail"

 Casa lui Matei Corvin

 Vedere de la Muzeul "Emil Racoviță"

 De la stânga la dreapta: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior

Universitatea "Babeș-Bolyai"

 Casa de cultură a studenților