Splendoare satmareana: Castelul din Carei

România ar putea fi supranumită "țara castelelor". Suntem norocoșii "posesori" a numeroase exemplare de excepție, în ceea ce privește clădiri cu arhitectură deosebită. În fiecare zonă a țării noastre te poți delecta cu turnuri, blazoane, scări spiralate sau porți ornamentate. Nici județul Satu Mare nu este o excepție. Și aici castelele și conacele înfrumusețează zona și ne oferă o călătorie în timp spre vremea în care vedete erau domnițele și prinții, scandalurile se traduceau în bârfe de budoar și relațiile interumane se legau direct, nu prin intermediul unei rețele neînsuflețite și fără chip.

În orașul care, în Al Doilea Război Mondial, a fost cel mai îndelung subjugat*, există un parc cu arbori stufoși. În spatele frunzelor "atent pictate" și a crengilor "musculoase", se observă câteva ziduri albe și un acoperiș cărămiziu. Dacă te încumeți să pătrunzi în semiobscuritatea parcului, vei găsi un castel în stil neogotic, care datează din 1492. Dacă îl vei înconjura, vei observa că cele patru colțuri ale sale sunt diferite și nu seamănă unul cu celălalt. Deși, momentan, se află într-un amplu proces de restaurare, după ce îl privești din toate unghiurile ți se înfiripă în minte ideea că acest edificiu este unul dintre cele mai frumoase din România. Și...ai dreptate! 

Photocredit: skytrip.ro

În vizita din care au rezultat imaginile din acest post, nu am avut acces și în interior. Dar în urmă cu câțiva ani, eu (n.r. Anda) și părinții mei am efectuat o scurtă "inspecție" în incinta reședinței familiei Karoly. Nici acum nu am uitat șemineul din marmură albă (vezi următoarea fotografie), înconjurat de doi lei fioroși care-și aruncau, reciproc, limbi aprige. De asemenea, holul maiestuos de la parter, scara și balconul de la primul etaj mi-au rămas adânc înrădăcinate în amintire. Ce frumos trebuie să fi fost în vremurile glorioase! Ce baluri dansante s-or fi ținut în holul de primire și ce rochii magnifice s-or fi antrenat în jocul dansului!

Photocredit: locuridinromania.ro

Astăzi, tot ce a mai rămas sunt istoria și mărturia arhitecturală a vieții grofilor din zonă. Despre istorie, am amintit mai sus și adăugăm că, în 1592, datoritã deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly întărește construcția existentã, rezultând varianta actuală a castelului. Cât despre mărturie, nu îți rămâne decât să vizitezi și tu splendoarea sătmăreană - Castelul din Carei. 

* În fiecare an, pe 25 octombrie, de Ziua Armatei, se sărbătorește eliberarea de sub ocupație străină a orașului Carei, "ultimul petec de pământ românesc ocupat în nord-vestul Ardealului".

Castelul Stubenberg, uitat pe harta nepasarii

Dacă vii din Satu Mare și te îndrepți spre Oradea, pe DN 19 (E 671), probabil nu ai altceva de făcut decât să te uiți pe geamul mașinii în care te afli. Și foarte bine faci! Fiindcă vei ajunge în Săcueni, unde un castel "mâncat" de buruieni, dar mai ales de nepăsare, te va teleporta în secolul XIX, când fala sa se răspândise în întreaga Transilvaniei. 

Atunci când am poposit în orașul amintit mai sus și am zărit castelul, nu știam de existența lui. Surpriza descoperirii unui nou edificiu arhitectural ne-a umplut gândurile de curiozitate. Din păcate, nu cunoaștem decât câteva cuvinte în limba maghiară așa că plăcuța de la poarta clădirii nu ne-a ajutat să elucidăm misterul în privința numelui castelului. Dar o dată ce curiozitatea ți s-a infiltrat, nemiloasă, în adâncul gândurilor tale, ea nu va pleca până când nu a fost satisfacută. 

Acasă, ne-am consultat "oracolul" atotștiutor. Pentru cei care nu-l cunosc, vi-l prezentăm pe domnul Google. Sau doamna... El/ea știe tot, cel puțin la prima vedere. Căutând termenii "conac sacueni", ni s-a afișat un singur rezultat demn de luat în seamă, cel al primăriei orașului. La pagina "Istoric" am aflat ce ne interesa. Îți oferim și ție câteva crâmpeie, care merită amintite: "Dorogi Peter a fost primul care a construit un castel, în locul actualului liceului. În anul 1399, regele Sigismund donează domeniul Săcuenului familiei Zolyomi din Albiș. [...] Războiul țărănesc condus de Dozsa Gyorgy din 1514 va afecta și Orașul Săcueni: este distrusă biserica gotică construită în 1470, castelul nobiliar, sunt uciși mai mulți membrii al familiei Zolyomi. [...] Mai târziu, domeniul Săcueni a revenit principelui II Rakoczi Ferenc. În consecință, toată Valea Ierului s-a alăturat luptei de eliberare condusă de principele. După înfrângerea luptei de eliberare, stăpânii domeniului au devenit austriecii: J. Dietrichstein, consilier imperial al cărui fiu J. Dietrichstein Junior a înălțat, în stil baroc, biserica romano-catolică și aripa sudică al castelului din localitate între anii 1750-1760. Din 1830 domeniul intră în posesia grofilor Stubenberg care dezvoltă în continuare viața economică a localității" (sursa: sacueni.ro). 

photocredit: historia.ro

Aici se impun câteva precizări. În primul rând, se observă că numele care a dăinuit peste secole este cel al ultimei familii care l-a avut în stăpânire. În al doilea rând, pentru cei care nu sunt familiarizați cu istoria transilvăneană, titulatura de "grof" se referă la marii latifundiari maghiari, un fel de Gigi Becali din perioada existenței Austro-Ungariei. Câteva familii de grofi care ne-au lăsat moștenire majoritatea castelelor din România sunt: Bethlen, Rakoczi, Banffy, Kendeffy, Teleki, Kemeny, Beldi, Mikes, Apaffy s.a. Aceste familii merită toată considerația noastră, fiincă fără aportul lor România ar fi mult mai săracă în obiective turistice. Cele mai multe castele și domenii pe care le putem vizita și azi sunt cele pe care le-au avut Bethlenii. Cel mai celebru membru al clanului este Gabriel (Gabor) Bethlen (vezi foto 2), cel mai apreciat principe al Transilvaniei, care a avut un rol important în Războiul de 30 de ani. De asemenea, important de menționat este faptul că a visat să devină un al doilea Mihai Viteazu (să unească Transilvania cu Moldova și Muntenia), iar casa sa memorială poate fi vizitată în localitatea Ilia (județul Hunedoara). Mai multe informații, AICI.

Și iată cum pe firul povestirii ne îndepărtăm de subiectul nostru. Deci, să revenim. După prima căutare googălicească, care s-a soldat cu un unic rezultat, am încercat "castel sacueni". Ei bine, a doua "rundă" s-a fructificat în trei-cinci rezultate, de unde prezentăm câteva imagini pe care noi nu le-am putut surprinde la fața locului. 

Photocredit: dreamdestinations.ro, cetate.romportal.ro

Ce am aflat și ne-a bucurat a fost faptul că, deși în prezent castelul se află departe de imaginea sa originală și zace în uitarea autorităților, nu a fost uitat de oamenii care apreciază frumusețea unor bijuterii arhitecturale. Proiectul "Castel în Transilvania" (detalii AICI) își propune să readucă "zâmbetul" pe fațada pierdută în negura vremurilor a castelelor din zonă. În lista monumentelor care pot fi salvate se află și Stubenberg. Oare va avea vreo șansă să reajungă la măreția de altădată?