Bucureștiul este capitala distracției. Aici, din păcate, posibilitățile de petrecere a timpului liber le surclează pe cele din celelalte orașe. Mall-urile, restaurantele, cafenele, terasele, cinematografele au invadat cartierele bucureștene, iar localnicii nu mai știu unde să aleagă să-și petreacă o seară plăcută.
Fiind studentă (n.r. Anda) la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, din cadrul Școlii Naționale de Studii Administrative, am fost nevoită să-mi petrec câteva ore în zona Gării de Nord, la sălile de curs din Polizu. Într-o seară, istovită după îndelungatele prelegeri, am ieșit pe ușa campusului universitar și am remarcat un panou publicitar cu un titlu sugestiv: "La gara-n Pub". "Hmm... ce aș mai bea un frappe!", mi-am zis.
La nici 10 m de intrarea în incinta campusului am văzut pub-ul. Din stradă, crucea Sfântului Andrei - celebră pentru simbolul asociat, acela de a semnaliza o cale ferată - mi-a atras atenția. Curioasă, am apăsat pe clanță și am intrat. Un barman m-a invitat să cobor la subsol. Când am pășit pe ultima treaptă a scării pe care o coborau am rămas mută.
Sub picioarele mele, o placă transparentă acoperea o șină de tren! Urmărind-o am ajuns într-un vestibul care imită la perfecție interiorul unui tren din perioada interbelică. Splendid! Canapele roșii de o parte și de alta, aranjate sub forma unor compartimente, și perdele asortate. Geamurile erau înlocuite de tablouri cu instantanee citadine. Iar la capătul culoarului, o ușă asemănătoare cu cele din capătul unui vagon marca încheierea călătoriei, prin mesajul "The End". M-am așezat confortabil, am comandat băutura după care tânjeau, am închis ochii și m-am lăsat purtată în voia gândurilor, imaginându-mi că mă aflu la bordul unui tren, mijlocul meu preferat de călătorie.
