Ascunsă printre casele unui sat brașovean, o fostă fortăreață teutonă își deplânge zilele de glorie.
Pentru mine (n.r. Anda), este a doua vizită la ruina de azi. Prima dată când am fost aici, am rămas cu gura căscată. Zona era exact pe gustul meu-la capătul unui drum ce șerpuia printre locuințele localnicilor, a apărut ca din senin cetatea. Era cocoțată pe un deal și d-abia se vedea printre buruienile imense care o "înghițeau". În stânga ei, o panoramă asupra unor sate învecinate. Din ea, panoramă asupra Feldioarei și a drumului european. Mirific! Acum, când am realizat fotografiile de mai jos, era prima dată când Ionuț pășea în "incintă". L-am urmărit cu atenție,vroiam să-i văd reacțiile. A fugit înaintea mea ca un copil nerăbdător să vadă ce cadou a primit de la Moș Crăciun. Exact acum, când scriu aceste rânduri, l-am întrebat ce a simțit. Mi-a zis doar că găurile din zid îl atrăgeau ca un magnet, că nu știa unde să se uite mai întâi. Ce ziceam înainte? Exact ca un copil curios!
Am savurat amândoi măreția locului și am pornit, din nou, la drum. Următoarea oprire: cetatea Rupea.
Biserica din Feldioara
Cetatea Rupea













0 comments:
Post a Comment