Între Gura Humorului și Mănăstirea Humorului, drumul străbate o zonă de basm: de-o parte și de alta, două dealuri înconjoară o vale largă, în care gospodăriile localnicilor stau una lângă alta, protejându-se reciproc.
Un podeț cu o stabilitate precară, dar frumos colorat, face legătura între cele două maluri aflate la poalele dealurilor. Un cățeluș jucăuș latră vesel spre tine. Știe că nu ești de-al locului, dar te-a analizat, deja, și te-a catalogat drept un om bun. Te îmbie să-i arunci și lui ceva, un os poate... Dar tu nu ai la tine decât câteva felii de pâine. Cu părere de rău că nu ești mai îmbelșugat, i le arunci. Boticul său începe să adulmece gustarea și, nefăcând mofturi, începe să înfulece, mulțumit, pâinea. Tu pleci mai departe cu gândul că ai făcut o faptă bună, dar și cu o lecție învățată: când primești ceva pe gratis, nu trebuie să te lăcomești, ci să te mulțumești cu ce ai primit. Poate nici de acel ceva n-ai fi putut să te bucuri...
0 comments:
Post a Comment