Cheile Turzii (I)

Unul dintre cele mai frumoase lanțuri de chei din România, ni s-a dezvăluit într-o zi de 18 iulie. Nerăbdători să explorăm ținutul stâncos de lângă Turda, am pornit la drum de dimineață. La ora 8 și 15 minute ne-am adâncit în "inima" calcarelor. Deși la intrarea în chei se specifica necesitatea achitării unei taxe de vizitare (o sumă modică), nimeni nu era în jur pentru a achita. Ne-am gândit atunci că poate era prea devreme pentru ca responsabilii să fie la fața locului. Explicația era cu totul alta și ne-a dat fiori pe șira spinării.

În  mod normal, traseul de-a lungul apei se parcurge în maxim 30 de minute. Traseul se constituie din traversarea celor două maluri, prin intermediul unor poduri ce par la prima vedere a fi solide. După 15 minute de admirat frumusețile pe lângă care treceam, calea ne-a fost blocată. Unul dintre poduri fusese doborât și aruncat în apele învolburate. Până acolo, "dovezi" ale unor inundații recente ne-au intrigat, dar nu le dădusem importanță. Ce era să facem acum? Venisem de atât de departe, ne doream atât de mult să terminăm traseul și acum... nu mai avem această șansă? Temerarului Ionuț i-a venit o idee briliantă! Ce-ar fi să traversăm apa, cu propriile picioare? Sceptică la început, l-am urmărit cum se "echipează" cu un băț și îl introduce în apă, pentru a vedea cât de adâncă e. Hm... ajungea până la genunchi. Dar forța sa nu era de neglijat. Înaintând precaut, cu bățul înainte, Ionuț a traversat viu și nevătămat. Venise rândul meu! Cum apa era foarte învolburată, nu vedeai nimic prin ea. Oare ce pericole se pot ascunde în adâncurile sale? După câteva momente de ezitare, spiritul de aventură s-a trezit în mine și... am reușit și eu să îmi închei cu bine traversarea. Iată de ce nu mai plăteai taxa la intrare!

Când am ajuns la final, o priveliște incredibilă ni s-a deschis în fața ochilor. Acum rămânea întrebarea: cum să ne întoarcem? Pe același traseu? Prea plictisitor. Hai s-o luăm pe sus, pe deasupra cheilor, pe traseul "fără apă". Ce am "pătimit" la înălțime, vedeți în episodul următor.

Vedere de la fereastra pensiunii, unde ne-am cazat cu o zi înainte