Asezata pe o culme impadurita, fortareata "pazeste" orasul si imprejurimile. Ca sa ajungi la ea, nu e asa usor. Dar nici atat de greu cum era in vremea ei de glorie, in perioada lui Stefan cel Mare. Cand am mers noi, era 13 februarie 2010 si Romania era sub asediul codului galben de ninsoare. Nimeni tu ti-ar fi recomandat sa te inhami la un drum atat de lung de la Bucuresti la Targu Neamt. Dar, cand ai pasiunea calatoriilor in sange si cand stii ce minunatii te asteapta la destinatie, nu ai cum sa rezisti tentatiei. Iti iei toate precautiile si pornesti la drum.
La 9 dimineata, tur privat al cetatii
Nerabdarea a fost atat de mare incat am ajuns la poalele dealului cetatii la 9 dimineata. Poate ca nu pare o ora atat de matinala, dar paznicii/ghizii cetatii d-abia atunci ajungeau. Am urcat pe drumul in panta acoperit de un strat gros de zapada si d-abia cand am ajuns la cetatuie am observat ca oamenii care se ocupa de ea d-abia acum curatau aleile. Le curatau de zapada, nu de altceva. Fiind primii sositi, am avut parte de un tur privat si am putut sa admiram, fara sa ne cramponam de alti turisti, cetatea proaspat renovata.
Cu o seara inainte, priveliste de la balconul pensiunii unde am fost cazati
Peisaj matinal din Targu Neamt
Ne-am intalnit si cu lupul
Drumul spre cetate
Camera de taina
Temnita






















0 comments:
Post a Comment