În localitatea arădeană mai sus amintită, am poposit într-o zi de vară toridă. "Înarmați" cu o sticlă de apă, am intrat în parcul dendrologic. La intrare, după ce am plătit o sumă modică drept taxă de vizitare, am fost informați că în grădină se găsesc niște statui foarte interesante, care simbolizează personaje de desene animate. După ce ne-am plimbat pe aleile pietruite, am ajuns într-un luminiș, unde un castel desprins parcă dintr-un basm ne-a "blocat" înaintarea. Repede, am scos aparatul de fotografiat și am imortalizat clădirea care strălucea sub razele soarelui văratic. Apoi, ne-am adus aminte că ar fi trebuit să admirăm niște statui. În afară de câteva "clasice" cu personalități literare, nu am văzut decât câtva "ruinate", care numai a statui nu arătau!
La ieșire, administratorii parcului ne-au întrebat dacă văzusem monumentele de care ne spuseseră. Noi: "Nu. Chiar am căutat și nu am găsit nimic". La care ei răspund: "Acum câtva timp, au venit niște elevi, în excursie, și nici ei nu le-au văzut. Și noi le-am zis că sunt acolo, dar nu au cap! Poate d-aia nu le-ați văzut și dumneavoastră". Vă dați seama că am rămas mască. Când am ieșit din raza lor vizuală, râsul ne-a străbătut fețele bătute de razele soarelui. Cum să nu râzi când auzi așa ceva?
0 comments:
Post a Comment